Ca femeie, in societatea de azi, ti se prescriu mai multe conduite, mai multe stiluri de viata si valori pe care trebuie sa le intrupezi. In functe de mediul social, de familia in care ai deschis ochii, pe un umeras te asteapta o haina pe care se presupune ca o vei imbraca la varsta adulta.
Hainele acestea nu apartin unui singur œdesigner asa cum s-ar putea crede caci pana si inca primitiva societate romaneasca cunoaste mai multe directii, mai multe podiumuri. Undeva se asteapta de la o femeie sa devina director al unei multinationale. In alta parte sa fie mama devotata. Altundeva, sa se marite pur si simplu. Daca in basme existau ursitori, acum exista cerinte si modele carora trebuie sa le dam curs, exista œtaskuri de o viata.
Unele dintre noi reusesc, cu mai mult sau mai putin succes, sa se conformeze, sa intre in acel vesmant, imbratisandu-si conditia. Altele, nu. Acestea sunt privite, in genere, ca fiind marile rebele ale zilelor noastre intr-o lume in care rebeliunea si-a pierdut aura eroica de altadata.
Caci se considera ca majoritatea obiectivelor au fost cucerite asa ca nu mai e nimic de doborat. Uitandu-ma insa in jurul meu, vad femei care poate n-ar constitui subiectul unui film de Hollywood, dar s-au transformat totusi in protagonistele propriilor lor vieti. Au refuzat haina ce le astepta pe umeras si si-au croit una noua, conform viziunii lor. Ceea ce este interesant este ca poti fi œeroina in moduri foarte diferite, niciuna nesemanandu-i celeilalte. Am incercat sa schitez parametrii care i-ar putea conferi unei femei o asa titulatura in zilele noastre, cand nu mai este cazul militantismului agresiv. Cel putin, nu in societatea noastra.
Exista femei care nu-si doresc copii
Si care ar putea sa-i aiba. Adica da, sunt casatorite, castiga satisfacator, nu au probleme medicale si, cu toate acestea, zic œnu, multumesc. Nici macar nu sunt carieriste pentru a-si ocupa timpul cu planuri de marire si fericiri salariale. Si pentru care nu e nimic mai iritant decat sa auda œHei, pe cand un copil? Mai asteptam mult?.
Si apoi, cu ingrijorare: E steril sotul, saracul, nu-i asa?. Haina maternitatii, desi poate parea desueta, demodata, e una care se incapataneaza sa reziste, in multe camine si educatii. Iar cele care o refuza sunt privite, chiar si azi, ca fiind ceva profund in neregula cu ele. Daca nu e vorba de ceva fizic, atunci musai e ceva emotional. Te trezesti suspectata ca fiind rece, incapabila sa daruiesti afectiune, sa te dedici etc.
Exista femei care aleg sa fie casnice. Asta nu le face nici ratate, nici sclave
In ultimii 50 de ani, cand femeile au patruns cu forta pe piata muncii, s-a raspandit ideea dreptului la munca al femeii. Acum, normal este sa muncesti in fiecare zi undeva, cel putin opt ore si anormal este sa ramai acasa cu aceiasi copii pe care trebuie neaparat sa ti-i doresti. Am inceput sa ne uitam cu compasiune si cu usor dispret la casnice. Se uita insa ca munca este o alegere, un drept, nu o datorie. S-o recunoastem: casnicele ne par usor tampitele. Trebuie sa fii mama, asta e clar, dar nu sa te dedici 100%. E mult mai normal sa te imparti intre cele doua. In ceea ce ma priveste, si statutul de casnica este o meserie. Cu alt gen de recompense decat cele pe care le obtinem noi, celelalte.
Cred ca ne-ar prinde bine un exercitiu de sinceritate: cine e mai libera “ femeia care sta acasa si se dedica total copiilor ei sau femeile care merg la serviciu si urasc in fiecare minut ceea ce fac? Pentru ca nu toate avem sansa de a activa intr-un domeniu care sa ne placa cu adevarat. O facem insa pentru ca nu avem de ales. Nici macar nu mai constientizam cat de bine ne-am obisnuit cu aceasta zgarda in jurul gatului. Ne-o punem singure, ascultatoare, la gat in fiecare zi dupa ce suna desteptatorul.
Un exercitiu de sinceritate: ati mai munci daca ati castiga la lotto?
Exista inca femei care se marita virgine
La fel, avem de-a face cu o norma trecuta, negata de prezent si privita acum ca pe o ciudatenie de-a dreptul exotica. Ceea ce era inainte exceptie este acum regula. Femeia care a trecut peste pragul a doua decenii de viata si are himenul inca intact e catalogata ca fiind œbolnava, œinadaptata, œdemodata, poate chiar frigida. Lucrul este la fel de anormal ca infierarea trecuta a femeilor care-si incepeau viata sexuala inaintea casatoriei. Am schimbat hainele, nu insa si modul in care le purtam. Azi, este un mare curaj sa-ti afirmi virginitatea!
Exista femei care iubesc barbati mai tineri
Am lasat ce era mai œbun la sfarsit, ca sa zic asa. Vedem foarte des cupluri in care el are cu 30 de ani mai mult decat ea. Nici pe acestia nu-i crutam prea usor, dar scapa cu viata pana la urma. Insa nici nu se compara soarta lor in spatiul mediatic si social cu femeile care sunt cu barbati mai tineri. Chiar si cand diferenta este doar de 10 ani. De ce inghitim cu noduri atunci cand vedem astfel de cupluri? De ce acceptam atat de greu gandul ca si o femeie de 40 de ani are sexualitatea ei si ca viata nu ii este canalizata doar pe fagasul maternitatii si/ sau al carierei? Caci de-aici vine sentimentul de stranietate. Acceptam faptul ca ei au nevoie de œcarne tanara. Isi pune cineva insa intrebari in legatura cu nevoile amoroase ale femeii mature? Sau, dupa 40 de ani, incetam brusc sa fim atrase, sa iubim, sa tanjim?
