In ultima vreme, se pare ca barbatii tin la speranta lor de viata si incearca sa se protejeze de efectele nocive ale mediului inconjurator. Mai mult insa decat o dieta adecvata, mai mult decat exercitiile fizice si sexul de calitate, conteaza echilibrul lor interior.
Astfel, m-am bucurat sa constat ca tot mai multi aleg sa traiasca viata linistita a celibatului, care se traduce intr-un chip mai destins, un alt mod de a se misca, un pas mai saltaret. Ce sa mai! Barbatii par mai usurati decat femeile alea din reclame la iaurturi cu rol purgativ, dupa ce au consumat minunata lactata care le elibereaza intestinele din strangerea de fier a constipatiei si a „tranzitului” intestinal ingreunat.
Desigur, daca totul e bine la noi, nu are cum sa fie la fel de roz in „tabara” adversa. Iar faptul ca se apropie cea mai kitschoasa si mai ingretosatoare sarbatoare a anului nu poate decat sa agraveze lucrurile. N-am sa vorbesc azi despre cei care au deja o „relatie” de cuplu si care inteleg sa-si blagosloveasca jumatatea cu un potop de maimutoaie pufoase, de provenienta chinezeasca sau sa faca un exces de dulciuri, toate in numele iubirii.
Nici de cei care isi vor tatua pe fesa stanga sau pe cea dreapta, depinde care e mai aratoasa, numele fiintei iubite intru vesnica pomenire in asa fel incat dupa vreo alte cateva astfel de sarbatori, vor ajunge sa semene cu un registru de la evidenta populatiei, incercand in acelasi timp sa stearga numele intrate in uitare afectiva cu vreun leucoplast, roz si dragalas, sau, cu un nou nume. Acestea sunt niste victime tembelizate, dar inocente in esenta lor. Desigur, asta nu inseamna ca nu ma voi declara dezgustat de aceste manifestari, de tot negotul si de toate simbolurile fumate si rasfumate.
Sa va mai spun ca purtatoarele de fusta pe care le-ati ridicat la rangul de „jumatati” nu vor numai o un pandantiv ieftin din argint si o inima de ciocolata de la Milka?
Ca, daca ma uit la raspunsurile postate de cititoarele flu in cadrul unui concurs, la intrebarea „Ce-ti doresti de Valentine™s Day de la iubitul tau”, majoritatea covarsitoare zice, la protectia anonimatului, ca-si doreste sa fie ceruta de nevasta? Ca nimic nu e mai frumos decat „sa fiu ceruta in aceasta zi atat de speciala”?
Asadar, dragii mei inocenti, faza cu sarbatoarea iubirii e desueta. Se urmareste capturarea si intemnitarea voastra, pe vecie. Aveti grija cu excesele bahice sa nu comiteti gesturi pe care le veti regreta mai tarziu. Vreme indelungata, vreme de vreo cateva decenii. Fiti circumspecti daca vedeti ca brusc ea va incurajeaza sa consumati orice fel de alcool.
Stiu ca imaginea poate parea cam sumbra, poate veti sustine ca nu are legatura cu viata voastra, dar insist. Daca cumva ea tine sa va dea o veste mareata pe data de 14, nu credeti nimic fara probe solide. De exemplu, daca va declara ca asteapta un copil, cereti sa faca testul de sarcina in prezenta voastra, printre floricele si spumante de baie, desigur. Apoi stiti ce aveti de facut: un alt test, cel de paternitate.
Noaptea asta de Valentin e una riscanta. E un ceas rau, cum se zicea pe vremuri. Multe vi se pot intampla, mai multe securi atarna asupra capului vostru. Nu hotarati nimic atunci intrucat este posibil sa nu luati deciziile cele mai potrivite, data fiind combinatia de testosteron, alcool si mirosuri puternice.
Am sa va rog sa facem un exercitiu de imaginatie. Daca domnitele inimilor voastre sunt atat de dezinteresate si nu-si doresc decat iubire, comunicati-le ca sambata aveti de gand sa iesiti undeva, sa slabiti lesa, sa plecati SINGURI in lume. Voi cu gandurile voastre, pentru a medita mai eficient si mai profund si mai adanc la legatura voastra. Si ca ele ar trebui sa inteleaga aceasta dovada de maturizare pe care le-o pretindeti.
Desigur, intr-un colt, intr-o pestera, intr-un loc uitat de lume, stau si-si ascut ghearele si dintii, la cosmetica si la stomatolog, cele pe care sageata blegita a lui Cupidon, vai, le-a ocolit. Acestea au cearcane, probleme cu circulatia, cu glanda tiroida si vene plesnite de ciuda ca niciun penis, oricat de amarat si de umil, nu le tine si lor companie, nu le incalzeste noaptea asternuturile, nu le bate un cui in casa, atunci cand e cazul. Fetele batrane! Spaima feminitatii, spaima mamelor si a bunicilor, a nepoatelor si a matusilor! Fiintele pentru care existenta se limiteaza la incercarile de scoatere si din gaura de sarpe, a unui exemplar, oricat de anemic, dar care sa aiba trecuta in cartea de identitate litera M.
Adevaratele campanii, adevaratele desfasurari de forte, acolo se desfasoara.
In mintea si in hrubele in care locuiesc ele. Barbatii le miros de la o posta. Stiti reclama aia de la Sprite, in care ni se spunea ca „fetele simt cand esti disperat”? Ei bine, si noi simtim disperatele, frustratele, monstrii ghebosi care se ascund in voi, ceasul biologic care va ticaie terifiant in urechi. Acolo se clocesc planuri, fantezii cu miros fetid. Ma linisteste un singur lucru. Ca nu noi suntem tinta directa. Caci, pentru a ajunge la noi, ele trebuie sa defriseze terenul din fata, padurea incalcita, jungla. Cu alte cuvinte, sa elimine concurenta. Celelalte trebuie anihilate. Cele mai tinere, mai frumoase, mai placut mirositoare. Cele pe care numai arbitrariul le-a facut sa fie „alesele cuiva”.
Fata batrana este prietena cu toata lumea, este amabila, are vocea molateca desi este cea exclusa de la ospat. Va rog sa retineti faptul ca nu are legatura neaparat cu varsta. Este mai degraba o stare de spirit, o anumita concentratie de acreala, care poate surveni la fel de bine la 23 de ani sau la 40. Fata batrana arunca sagetile cu venin printre prajiturile cu miere pe care ti le intinde imbietor de pe o tava. Fata batrana nu doarme noaptea.
Tese intrigi in permanenta. Sa ai mare grija ce spui. Orice cuvant al tau va fi extras cu grija din context si plasat in cu totul alte locuri, capatand alte conotatii. Fata batrana este nefericita, acra, amara si va incerca sa-i faca si pe cei din jurul ei la fel, sa-i reduca la aceeasi conditie mizerabila. In lipsa atentiei masculine, se ofileste, se ascute, ii cresc spini ascunsi in spatele mormanelor de mutunachi pe care ii are prin casa. Este insistenta, neobosita, nimic nu pare s-o rapuna. Duce razboaie cu o incrancenare care i-ar fi facut pe Napoleon si pe Alexandru cel Mare sa se simta umiliti. Numai miza difera. De multe ori, in cazul ei nici macar nu exista. Caci ea este rea, pur si simplu. Fara scop, fara obiective, in mod total gratuit. E rea asa cum eu respir, cum minerul sapa in mina si cum pictorul asorteaza culori.
Raman insa optimist si nu ma tem de halucinantele fapturi.
Am un simt, toti barbatii il au, care ma ajuta sa le detectez si sa le trimit inapoi, in hrubele de unde au iesit, inapoi in rautatea care le-a imbratisat pana acum, in frustrare si in intuneric. In timpul acesta, imi torn un pahar de whisky si imi sarbatoresc luciditatea. Caci asta mi-as dori. Mai multa luciditate, mai putina isterie, mai multa sare, mai mult piper si mai putin zahar de calitate indoielnica. In zahar, se zbat mereu ganganii, gandacii itesc capete mari si hraparete.
De Valentine’s eu imi serbez libertatea. Apoi, voi privi de undeva de la distanta cum armatele de fiinte feminine isi vor imbatosa sanii, imbarbata buzele, tuguia fesele si orice altceva mai stiu ele, si vor porni in marsul iubirii roz si datatoare de diabet. Vor prospera barmanii si proprietarii de cluburi, vanzatorii de lenjerie, negustorii, producatorii de prezervative, medicii ginecologi (aici, sursele de venit sunt multiple: pe de o parte, infectii venerice, pe de alta, sarcini nedorite) si cofetarii. Toata lumea e fericita, toata lumea iubeste, haideti sa sarbatorim. O orgie, o maslina, ceva?
Luati acum o fata batrana si un barbat celibatar si comparati-i. Mai este nevoie sa va spun de ce sunt misogin?
