Am auzit prima oară de stoicism de la profesorul de filozofie, un om cu statură înaltă sufletească, care ne-a insuflat și nouă o anumită dragoste pentru această disciplină pe care o preda.
Omul ăsta e ceea ce se numește o enciclopedie ambulantă, dar felul în care îți împărtășește din cunoștințele lui e de-a dreptul nemuritor. Orele cu el au trezit cheful de a descoperi cine e Cicero, ce-a făcut Socrate…. Asta nu înseamnă că acum știu mai multe. Am uitat o bună parte din tot ceea ce am învățat.
Mi-am croit între timp un drum spre alte îndeletniciri și am uitat de dragostea mea dintâi, filozofia. Am redescoperit-o în rândurile unei cărți. Pe coperta ei se prefigurează flori de cireș. Se numește Ikigai- Secretele japoneze pentru o viață lungă și fericită, de Hector Garcia & Francesc Miralles.
A fost nevoie de un drum sus în nori, ca să absorb cuvânt cu cuvânt ideile stoico-filosofice expuse în carte, pe care le-am personalizat de-a lungul timpului în funcție de context, de oameni de ce aveam nevoie să îmi iau.
La ce bun atâta filozofie, dacă nu e practică treaba?!
Mai înainte însă aș vrea să descriu un pic cu ce se rumegă stoicismul. Se spune că ar fi cel mai practic sistem filosofic al Antichității. Cei mai reprezentativi exponenți ar fi Marc Aureliu, Epictet și Seneca. Un citat al lui Epictet rezumă ideea generală a stoicismului: “Oamenii nu sunt deranjați de lucruri, ci mai degrabă de felul în care ei le percep. Nu te aștepta ca evenimentele să se întâmple după cum vrei tu, mai bine dorește-ți ca ele să se întâmple așa cum le e dat să se întâmple și tu vei face tot ce ține de tine ca să mergi mai departe cu bine.” Filozofia lui Zenon (cel care a fondat acest sistem de gândire) pleacă de la ideea că nu este nimic rău în a te bucura de plăcerile vieții, numai că acestea nu trebuie să preia controlul asupra noastră atunci când ne bucurăm de ele. Prin urmare tre’ să fim pregătiți pentru momentul în care orice plăcere va dispărea. De aici s-au inspirat și se inspiră mai multe practici de meditație care includ recunoștință, mindfulness, detașare.
Primul principiu sună deloc pretențios cam așa:
I) Cel mai rău lucru care se poate întâmpla
Asta nu înseamnă să ne închidem între 4 pereți gândind că lumea e un loc periculos și noi trebuie să ne ferim de ce va veni. A vizualiza negativ înseamnă pentru mine să am în vedere și un plan B, astfel știind că nimic nu e bătut în cuie, că e util să mă pregătesc și pentru ce poate merge nu tocmai conform planului. De exemplu: să zicem că afară e o zi însorită, iar eu sunt îmbrăcată în rochie. Nu mă pot revolta pe ploaie deși existau 0,015% șanse. Mă gândesc mai dinainte că e posibil și…. în acord cu scenariul iau și o umbrelă…partea cea mai tare e că dacă mental sunt pregătită pot face mai ușor față. Nimic nu e pentru totdeauna, nu trăim veșnic și nu ni se cuvine totul. Deși nu-mi convine nici mie tot timpul ideea cu “nu mi se cuvine totul, o admit”. Așa că prefer să fiu prudentă….just în case. Mi-s fatalistă get-beget. Ce pot să vă garantez e că e un antidot garantat pentru orgoliu și pentru incantațiile de genul: “Cum de mi se întâmplă toate mie?”. Așteaptă-te să se întâmple….
secrte japoneze
secrete japoneze
II)Conștientizarea a ceea ce stă în puterea noastră
Îmi tremură gândul când mă gândesc la ideea cu conștientizarea pentru că mai am multă mămăligă de mâncat. La modul ideal mi-aș dori să fiu total detașată de acele lucruri care m-ar putea răni precum respingere din partea unor angajatori, poleiți cu stea în frunte, pierderea cuiva drag etc. Ce îmi doresc concret e să îmi asum mai mult, mai franc, mai cu îndrăzneală. Nu ajută deloc să ne facem griji pentru lucrurile pe care nu le putem controla deloc, de exemplu: reacția altor oameni. Soluția e să facem distincția între ele, între ceea ce stă în puterea noastră și ceea ce nu.
III) Momentul prezent și caracterul trecător al tuturor lucrurilor
A trăi în prezent pare așa ușor însă uităm cât de greu devine. Într-o lume în care suntem bântuiți de FOMO și alte acronime sâcâitoare pare din ce în ce mai greu. O văd faptic și la mine. Cele două ore destinate studiului se transformă în răspuns la comentariul lu’ Gigica la poza de acu doi ani, apoi bineînțeles urmează un bombardament de câteva minute de pe Instagram și Quora…ochii văd, inima cere. Și s-au dus două ore de viață așa…gratis. Și la mine doare timpul gratis….doare rău de tot, am TIMPinită acută. Budismul și stoicismul însă, ne amintesc că singurul lucru care stă în puterea noastră e prezentul. Ce ne mai rămâne de făcut e să ne acceptăm caracterul trecător…așa poate vom suferi mai puțin atunci când vom pierde.
Dacă ai citit până aici, fă-mi o bucurie și spune-mi care e principiul cel mai pe sufletul tău dintre cele prezentate. Ai aici o bucățică din tot ce înseamnă căutările mele interioare din ultima vreme. Așa că te rog fii curajos/curajoasă și zi-mi primul gând care ți-a venit citind. În încheiere vreau să reproduc un fragment din carte care sintetizează ce vreau să vă transmit: ”În loc să căutăm frumusețea în perfecțiune, să o căutăm în ceea ce este imperfect și incomplet.”