Totul a început într-o zi cu soare din septembrie (cred…), când Bogdan și cu mine ne-am hotărât să ne luăm o mică vacanță în străinătate. După îndelungi studii asupra zborurilor Wizzair, am decis să mergem spre Dortmund, tata locuind în apropiere, în Osnabrück. Ne-am luat biletele în perioada 4-8 decembrie și am așteptat să vină momentul plecării…
Și am așteptat…și am așteptat…și am așteptat…
Și a venit momentul!!! Ne-am făcut bagajele ș-am pornit spre Aeroportul Internațional ,,Avram Iancu” CLUJ. ? La securitate, bineînțeles că a piuit detectorul la amândoi, dar a fost ok (momentan!). Am ajuns în avion și am decolaaaaat!
La aterizare, în aeroportul din Dortmund, ne-a așteptat tata, apoi am purces spre Osnabrück, bineînțeles că pe vestita autostradă nemțească, fără limită de viteză. Am ajuns rapid la destinație, la cazare. Pe noi ne-a amuzat foarte tare numele străzii pe care stăteam, dar poate suntem doar noi (Triftstraße…Triftshop…still nothing? ok ? ).
După cum ziceam, am ajuns la cazare. Vă las linkul, dar pozele arată doar o mică parte, garsoniera fiind spațioasă și foarte bine aranjată. Am avut totul la dispoziție, eram aproape de stația de autobus, puteam ajunge oriunde vroiam. Chiar ne-a plăcut acolo!
De păpat, am păpat numai bunătăți, gătite ba de tata, ba de mine (o singură dată am ieșit să mâncăm în oraș). ?
În rest, ne-am plimbaaaaaat și Bogdan și-o făcut plinul la mersul cu autobusul (el merge doar cu mașina). Am văzut târgul de Crăciun, l-am dus pe Bierstraße și muuuuulte altele. ?
Bineînțeles, că am fost la cumpărături și eu aveam nevoie de cacao. Dar eu, la cumpărături, mă grăbesc…și am văzut scris pe o cutie ,,сода”…și era lângă restul cutiilor de cacao. Și am luat-o! A doua zi, la cazare, am descoperit că era sodă!! Nici măcar sare nu era, ci sodă :))…deci, da.
Și timpul plecării a venit foarte repede…:( așa că ne-a lăsat tata în centrul din Dortmund, să ne mai plimbăm și p-acolo. Acolo, în schimb, am dat de un Dortmund post-apocaliptic (era duminica, 8 dimineața)…totul era foarte gol și sinistru, probabil Bacovia sau A. E. Poe ar fi fost în lumea lor.
Că pe biletul de bus până la aeroport am dat 7 euro/persoană, e altceva. Că la aeroport, iar ne-a piuit și ne-au pus nemții să stăm în poziții ciudate să ne scaneze, e IAR altceva (probabil era gimnastica de dimineață). Și așa ne-a fost mica noastră vacanță drăguță și micuță!
