Nu știu voi, dar mie uneori îmi apar în minte ”gânduri ireversibile”. Adicătelea, un fel de ”point of no return”. Odată ce gândul s-a produs, nu mai scapi de el prin nicio tehnică sau strategie. Tot ce a fost înainte de el e acum definitiv modificat de acest gând căruia eu una îi spun ireversibil.
Ca acum 5 minute, spre exemplu. Aveam un întreg program planificat pentru restul zilei de azi. Lucruri de făcut pe-acasă, taskuri de terminat în proiecte, oameni de văzut prin oraș. În timp ce mușcam banal dintr-un măr, pregătită pentru programul meu de azi, mi-a trecut prin cap din senin că ar trebui să trec pe la librărie în drum spre casă și să cumpăr cele două cărți ale lui Khaled Hosseini pe care încă nu le-am citit. Că prea mi le doresc. Și prea nu mai pot aștepta.
Am încercat să mut gândul pe altă zi. Am încercat să raționalizez decizia. Am încercat de toate. S-a dus naibii tot programul. Azi citesc Hosseini. Și nu-mi pare rău deloc. DELOC.
