Nu mă interesează câtuși de puțin dacă nu va fi cel mai deștept din școală. Sunt sigură că va depune efort acolo unde își dorește.
Și nu mă interesează chiar deloc dacă nu doarme singur sau se trezește des noaptea. Mă interesează mai mult să i se confirme la fiecare trezire din nou și din nou și din nou că este iubit și acceptat.
Nu mă interesează ce viziuni politice, economice, filozofice va avea și pe cine va alege să iubească, bărbat sau femeie. Mă interesează să fie fericit și împăcat cu alegerile lui.
Nu mă interesează dacă va face la rândul lui copii, oricât de mult îmi voi dori nepoți așa cum nu mă interesează să aibe grijă de mine la bătrânețe pentru că nu pentru asta îl cresc. Dar mă interesează să fie fericit și să se simtă iubit și acceptat. În fiecare moment al vieții lui.
S-ar putea să fiu naivă. Dar eu chiar cred că un om iubit și acceptat poate cuceri întreaga lume. Lumea lui bineînțeles. Cea plină de dorințe și de vise care mai de care. Nu lumea cea plină de concursuri și de comparații unde trebuie să te asiguri că dacă copilul tău are zece luni e musai să spună minim 5 cuvinte pentru că al vecinului știe deja 6.
