Aruncă-ți fața în tortul de ciocolată perfect ornat dacă simți nevoia irezistibilă de a face asta. Udă-ți părul cât de des simți nevoia. Și taie-l. Și vopsește-l. Și prinde-l. Și lasă-l liber.
Iubește mult de tot pe cineva sau ceva, sari în bălțile noroioase, uită-te urât la cineva care nu te respectă, desenează cu creioanele fără teama de a depăși conturul, ca și cum ai avea 6 ani și dă cuiva drag desenul pe care tocmai l-ai făcut.
Dormi la prânz, dă-te pe roller coaster chiar dacă vomiți, creează-ți propria rețetă, pictează fiecare unghie după propriile tale reguli, fă des baie cu spumă, râzi la glumele proaste ale prietenilor pentru că importantă nu este gluma ci faptul că ți-o spune ție în acel moment.
Urcă-te pe masa aia la care te uiți de o vreme și dansează în neștire, culege zmeură, plantează un copac în schimb, desenează un tricou urât și poartă-l toată ziua. Învață constant limbi străine noi, scrie un cântec chiar dacă habar nu ai să cânți, ieși la o cină cu un băiat cu care în mod normal nu ai ieși, stai cât poți de mult în soare.
Fă ce vrei tu, Emma. Ce vrei tu și ce simți tu. Dar să aibă sens pentru tine. Să aibă o poveste. Să te facă să simți ceva. Să te facă pe tine să simți și să nu rănească pe alții. Sau pe tine. De aici încolo, fă-le pe toate, dragă Emma.
