Biblioteca vorbește

Biblioteca vorbește

De câte ori cotrobăi prin bibliotecă după vreo carte îmi amintesc de ce e locul meu preferat din casă. Dincolo de cărți, am avut grijă de mică să ascund printre ele brățări, insigne, magneți, frunze uscate, scrisorele mai mult sau mai puțin rușinoase de amor sau nu, jurnale din copilarie, numere de telefon vechi de care aleg să nu mă depărtez. Tot ce nu-i util dar e al naibii de frumos.

Cred că biblioteca e locul tuturor viselor ce le am adunat vreodată. Eu și nenii și tantiile ce au scris toate cărțile din ea. Un fel de restaurant cu vise.

– Azi ce să fie, doamna?
– Azi am avut o zi grea, nici pișu nu am făcut, dă-mi te rog un paragraf bun și ceva scrisorică mișto de când eram nesăbuit de tinerică.
Mulțumesc.

Banii și iubirea

Și mă uit la bancnota de 10 lei ruptă pe alocuri pe care tocmai mi-a plasat-o subtil tanti de la magazin între alte bancnote și nu pot să nu zâmbesc larg.
Nu de alta, dar mă gândesc că undeva la celălalt capăt al săptămânii ce tocmai a trecut, poate ai plasat-o chiar tu către această tanti roz, după bunul obicei al tău de a rupe banii și a scăpa de ei subtil mai apoi.

Așa și doar așa îmi devin banii nespus de dragi. Au fost prin mâinile tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.