Când aveam vreo 16-17 anișori am avut noroc și m-am îndrăgostit de un băiat ce știa bine s-asculte muzică. Venea spre mine entuziasmat de ceva melodie nouă (care era de fapt întotdeauna foarte veche) și-mi spunea senin: ”Am mai descoperit una bună! Hai s-o ascultăm.” Și o ascultam. Ascultatul cu adevărat al unei melodii însemna după cum urmează:
- primele două dăți o ascultam fără s-o băgăm în seamă; așa, de departe, în timp ce ne plimbam, în căști, în timp ce povesteam vrute și nevrute sau acasă fiecare, separat, în timp ce făceam ordine prin cameră.
- următoarele două dăți ascultam doar cuvintele; doar versurile și nimic altceva.
- urma vocea; groasă, subțire, caldă, rece, puternică, pierdută, nu conta. Ne plăcea? Simțeam fiori de vreun fel? Ne intriga? Asta era tot ce conta.
Acum vine partea cu adevărat interesantă. Instrumentele.
- de două ori tobele și nimic altceva din melodie.
- de două ori chitara și nimic altceva.
- de două ori basul și nimic altceva (oh, și e tare tare greu s-asculți basul separat de orice altă parte a melodiei!)
- pian, clape, trompetă, ce mai vrei tu.
- în sfârșit, o ultimă dată, pierdută în fundal, așa, de departe, ca și cum n-ar fi acolo. Dar de data asta n-o mai poți ignora.
Nu îți mai poți face ordine în cameră ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Acum, îi știi ritmul. Îi știi mesajul. Acum înțelegi. Îi știi urcușurile și coborâșurile. Asemeni unui om pe care l-ai iubit cândva.
Și uite așa, draga mea Emma, așa ascultam noi melodiile frumoase.Poate într-o bună zi te vei îndrăgosti de un om ce știe să asculte o melodie bună. Poate nu. Poate vei învăța tu pe cineva să asculte vocea, versurile, instrumentele.
Poate veți învăța împreună. Prea puțin contează. Contează emoțiile, Emma. Contează emoțiile, aici mai mult decât oriunde altundeva. Așa că te rog eu, ascultă ce vrei tu, iubește ce vrei tu, dar cunoaște întâi. Cunoaște. Cunoaște de unde vine jazzul. Cunoaște durerea din care s-a născut acum mult timp jazzul.
Cunoaște un pic din frustrările din care s-a născut hip-hopul. Un pic din ceea ce înseamnă grunge, un pic din ceea ce înseamnă depeche. Cunoaște istoria rockului, înțelege complexitatea instrumentelor și lasă-te uimită.
Și, te rog eu, intuiește măcar un pic geniul, pasiunea, nebunia din care s-a născut muzica clasică.Iar după tot și toate, alege ce vrei să iubești. Alege ce vrei să te obsedeze. Alege ce vrei să te însoțească în cele mai mari și-n cele mai mici momente ale vieții tale. Dar ține cont ce alegi.
Căci o melodie bună, dragă Emma, e ca un parfum. Are puterea magică de-a stoca amintiri. Așa cum oamenii au melodii preferate, așa și melodiile încep să aibă oameni preferați. Și uite așa te trezești într-o bună zi cum că fiecare melodie dragă vine la pachet cu oameni și momente dragi. Sau mai puțin dragi.
Nu contează. Ale tale toate.Iubește ce vrei tu, Emma. Ascultă ce vrei tu. Dar te rog eu, cunoaște. Cunoaște și lasă-te uimită. Căci e cu siguranță ceva în muzica bună ce nu-i de pe această lume.
