Ei, ca sa vezi, a trecut mult de cand ma hotaram sa imi iau inima in dinti si sa apas pe butonul de Publish la primul articol. Stiam ca nu am scris cel mai bun articol, iar cele ce au urmat nu au fost cu mult mai bune. Totusi, am avut curajul de a ma exprima, de a face ceva nou si de a incepe un nou proiect.
De-a lungul timpului, am evoluat – am invatat cum sa scriu, ce sa scriu, in ce maniera si cum ar trebui sa gandesc un articol. Trebuie sa ii multumesc iubitei mele verisoare, Teo, pentru oportunitatea de a avea un blog si pentru ajutorul pe care mi l-a oferit pana mi-am pus, cat de cat, bazele.
Ca sa aduc un impact mai mare, m-am hotarat sa recitesc toate lucrarile scrise pana acum si sa incerc sa retraiesc sentimentele traite cand le-am creat: unele articole le-am considerat apogeul meu, desi au tot urmat altele mult mai bune, unele au fost scrise din pura ura, astfel descarcandu-ma, unele au fost scrise din nostalgie, altele din dorinta de a ma schimba pe mine, unele sunt scrise din pura plictiseala si altele sunt scrise cu asa o daruire, caci si acum, cand le citesc, retraiesc cu drag niste momente.
Ce vreau sa evidentiez? Poate doar ca fiecare cuvant, desi nu pare, reprezinta o bucatica din gandirea mea si propria-mi persoana: fiecare cuvant, rand, paragraf, articol si categorie reprezinta o emotie a mea.
Acum, la un an dupa ce am inceput sa scriu, dupa ce am sustinut examenul de bacalaureat, dupa ce am intrat la o facultate de top, dupa ce am sustinut multe examene, dupa ce am cunoscut atatia oameni, dupa ce am vazut atatea locuri, dupa ce m-am bucurat si am suferit, dupa ce am citit 18 carti, dupa ce am stat de vorba cu oameni mult superiori ori inferiori mie, simt un mare disconfort atunci cand ma uit inapoi: un eu mai naiv, credul si neexperimentat.
Categoric, a aparut o diferenta intre nivelul meu de atunci si cel de acum: ceea ce este si normal. Daca nu as simti acest disconfort atunci cand mi-as reciti articolele sau cand, pur si simplu, m-as gandi la cum am procedat in trecut, ar insemna ca stagnez.
Asadar, surpriza, am evoluat
Nu am avut succes din prima; nu a fost bine din prima. Pe vremea aceea nu stiam ce e succesul, acum, am o vaga idee ca stiu mai bine. Totusi, in ciudat tuturor, am continuat sa imi exprim in mod public, si usor filtrat, gandirile. Am perseverat, am fost autodidact si incet, incet, am pus bazele a ceva.
Am incercat ca fiecare lucrare sa fie mai buna ca precedenta, am fost rabdator, m-am documentat, am citit, m-am perfectionat si am facut pasi mici, dar mereu inainte. M-am lasat inspirat, mi-am dorit mereu sa inspir si, uite ca, in urma feedbackurilor si a unor constatari proprii, mi-a iesit cat de cat.
Nu pot spune ca am dus blog-ul si miscarea artistica la apogeul pe care mi-l imaginam dupa un an de lucru, dar mi-am dat seama ca inca nu am ajuns la asteptarile pe care mi le-am stabilit, asteptari mari, poate prea mari, pentru ca acum ca ma gandesc, nici nu prea stiam ce vreau acum un an.
Mi-am impus doar doua lucruri: sa fac treaba asta din pasiune, iar cititorul sa simta asta si sa fiu perseverent. Nu pot spune ca nu mi-a iesit.
Cert este un lucru: ma uit inapoi si pot spune cu capul sus, “Bai nene, am facut ceva ce nu multi oameni fac. Nu am facut-o in cel mai bun mod, dar am facut-o!” si ar fi ciudat sa neg ca sunt mandru de asta.
Ei bine, o sa devin monoton, mereu spun asta si incep sa transform asta in gandirea mea de viata, dar:
Da-ti frau liber imaginatiei, nu te mai plange, nu mai astepta sa se intample de la sine. Nu e niciodata momentul nepotrivit pentru a face ceva, iar ca sa schimbi ceva, trebuie sa fii capabil sa te schimbi pe tine, mai intai. Universul functioneaza intr-un mod foarte ciudat, dar daca stii sa pilotezi prin curentii sai, te vei cunoaste mai bine si vei prospera.
Nu mai spune nu pot, nu te mai focusa pe lucruri neimportante, pretuieste timpul, fa ceva cu el, pentru ca mama lui, E LIMITAT! Gaseste-ti o noua pasiune, fa o lista si respect-o, suna-ti parintii, petrece-ti timpul cu cainele tau, asculta cum ciripesc pasarile, uita-te cum creste iarba, iar in timp ce faci asta, intreaba-te cu ce ii esti superior furnicii ce urca pe firul de iarba pe care tocmai il vegheai.
Citeste o carte buna (sfat pentru iubitorii de carti), asculta muzica buna (cum ar fi Guns N Roses) si acorda-ti timp pentru a medita. Cauta in fiecare zi un citat si proceseaza-l pana ii intelegi sensul, dar fa ceea ce vrei – nu te lasa controlat, distreaza-te, pretuieste fiecare clipa, ia singur deciziile si uita-te in oglinda, iar atunci cand o faci, simte-te bine, pentru ca joci zilnic in cea mai frumoasa piesa de teatru, in care tu esti protagonistul, regizorul si producatorul.
Cauta binele, schimba-ti mentalitatea si nu cauta partea plina a paharului: tine minte ca paharul se poate umple. Totusi, traieste simplu, nu iti complica existenta, nu alerga dupa ceva doar pentru ca toti o fac si pentru numele lui Dumnezeu, traieste clipa!
